Doar 8 fotbaliști au câștigat „Sfânta Treime” din fotbal. Messi ar putea fi astăzi primul argentinian! – Eurosport RO

Fotbalul este în primul rând un sport de echipă și nu există sentiment mai frumos decât câștigarea premiilor finale la nivel de club și internațional.

Aceste distincții de astăzi sunt recunoscute pe scară largă ca fiind Liga Campionilor (Cupa Campionilor) și Cupa Mondială. De la înființarea primului, o multitudine de nume au ridicat ambele titluri, dar din aceasta iese un grup și mai exclusivist.

Dacă acordăm primul premiu individual al fotbalului, premiul anual Balonul de Aur acordat de France Football, doar opt fotbaliști pot spune că au câștigat „Sfânta Treime” a premiilor. Lionel Messi ar putea ajunge să fie al nouălea jucător de pe această listă, dacă Argentina va învinge duminică Franța în finala Cupei Mondiale.

Ligue 1Ce aroganță ar fi! Incredibil ce le-a cerut Messi șefilor lui PSG după ce a cucerit Cupa MondialăACUM 2 MINUTE

Potrivit unor jurnaliști, Karim Benzema ar putea reveni la echipa Franței în weekend, în ciuda faptului că a ratat restul Cupei Mondiale din cauza unei accidentări, ceea ce l-ar pune și pe el în aceeași postura. Dar Didier Deschamps a fost întrebat despre asta recent și a răspuns: „Nici nu vreau să-ți răspund pentru că este o întrebare stupidă.

Deci, cine sunt cei opt cărora Messi vrea să se alăture?

Bobby Charlton

• Cluburi: Man Utd, Preston North End, Waterford, Newcastle United, Perth Azzurri, Blacktown City
• Echipa națională (selecții): Anglia (106)
• Cupa Europei: 1968
• Cupa Mondială: 1966
• Balonul de Aur: 1966

Poate cel mai mare fotbalist pe care l-a produs Anglia și există o concurență acerbă în acest sens, nimeni nu poate nega că Bobby Charlton a dat totul pe parcursul unei cariere ilustre de 24 de ani, majoritatea fiind petrecută la clubul din copilărie Manchester United, unde a câștigat trei titluri de campion. A jucat sub conducerea magistrală a lui Matt Busby și a supraviețuit dezastrului de la Munchen. Mijlocașul ofensiv s-a bucurat de cea mai mare perioadă de succes la sfârșitul anilor 60.

Charlton a jucat pentru prima dată un rol esențial în ghidarea Angliei către succesul Cupei Mondiale pe teren propriu în 1966, marcând trei goluri, inclusiv două în victoria în semifinală împotriva Portugaliei. Pe lângă trofeul Jules Rimet, performanțele generale ale lui Charlton i-au adus și Balonul de Aur. Doi ani mai târziu a venit o altă întâlnire cu Eusébio la Wembley și a fost un rezultat similar pentru Charlton, de data aceasta cu United. Diavolii Roșii au triumfat în fața Benficăi în finala Cupei Europei, grație unui gol plecat de la Charlton. Astfel, Manchester United au fost primii englezi câștigători ai competiției.

Franz Beckenbauer

• Cluburi: Bayern Munchen, New York Cosmos, Hamburg
• Echipa națională (selecții): RFG (103)
• Cupa Europei: 1974, 1975 și 1976
• Cupa Mondială: 1974
• Balonul de Aur: 1972 și 1976

Un moment supărător în timpul participării la un turneu Under-14 pentru echipa de tineret SC München a pus capăt oricărei șanse ca 1860 München să-l semneze vreodată pe Franz Beckenbauer, care a idolatrizat clubul în creștere. A ajuns să semneze pentru rivalii Bayern, iar restul este istorie. Elegantul fotbalist bavarez, care a fost pionier în rolul de libero, a câștigat aproape tot ce a fost într-o perioadă de cinci ani. După ce a cucerit Bundesliga, el a câștigat trei Cupe Europene la rând și a avut un succes și mai mare îmbrăcând legendarul tricou alb al RFG.

Un prim Campionat European cu Germania de Vest în 1972, care l-a văzut și cu câștigarea Balonului de Aur în acel an, a fost urmat de succesul Cupei Mondiale pe teren propriu doi ani mai târziu, în detrimentul echipei olandeze și al „fotbalului total” propovăduit de Johan Cruyff. Înainte de a pleca în Statele Unite și de a se alătura echipei ambițioase New York Cosmos, Der Kaiser a primit un al doilea Balon de Aur datorită celei de-a treia cupe europene. După ce s-a retras din cariera de fotbalist, Beckenbauer a devenit al doilea om, după Mário Zagallo, care a câștigat Cupa Mondială atât ca jucător, cât și ca antrenor. Un lucru reușit și de Didier Deschamps în 2018.

Gerd Muller

• Cluburi: 1861 Nördlingen, Bayern Munchen, Fort Lauderdale Strikers
• Echipa națională (selecții): Germania (62)
• Cupa Europei: 1974, 1975 și 1976
• Cupa Mondială: 1974
• Balonul de Aur: 1970

Succesul fără precedent al lui Bayern din anii 1970 a creat o serie de nume și legende cunoscute, dar niciuna nu este mai importantă decât Gerd Müller, care a trăit pentru a marca goluri. Der Bomber, așa cum a devenit cunoscut, a înregistrat 565 de goluri în 607 apariții pentru Bayern, dar a fost la fel de devastator pentru echipa sa națională. Și chiar a devenit proeminent la finala Cupei Mondiale din 1970.

Un campionat în care Germania de Vest a ajuns în semifinale, eliminând pe parcurs campionii entitre Anglia, Muller a marcat 10 goluri în șase meciuri, câștigându-i Balonul de Aur pentru acel an. Au urmat mai multe succese internaționale, ajutând echipa lui Helmut Schön să câștige turnee consecutive (Euro 1972 și Cupa Mondială 1974), înainte de a se retrage după ce a marcat 68 de goluri în 62 de selecții.

Citește și:

Paolo Rossi

• Cluburi: Juventus, Como (împrumutat), L.R. Vicenza, Perugia (împrumutat), Milano, Hellas Verona
• Echipa națională: Italia (48)
• Cupa Europei: 1985
• Cupa Mondială: 1982
• Balonul de Aur: 1982

A existat o mare dezamăgire din partea „puriștilor” după ce Italia a eliminat Brazilia de la Cupa Mondiale din 1982. Meciul s-a încheiat cu 3-2 în favoarea azzurrilor cu marcatorul de la Juventus Paolo Rossi, care anterior a executat o suspendare de doi ani după implicarea sa în scandalul infam Totonero, reușind un hat-trick.

El a mai marcat de trei ori, inclusiv deschiderea în victoria din finală cu 3-1 împotriva Germaniei de Vest, un joc cel mai bine amintit pentru celebrarea pasională a golurilor lui Marco Tardelli. Aceste șase goluri i-au adus Gheata de Aur la acest turneu și au contribuit la obținerea Balonului de Aur mai târziu în acel an. Succesul la nivel de club a urmat curând, când Juve și-a ridicat prima cupă europeană în circumstanțe dificile, după o finală complicată cu Liverpool, pe Heysel.

Zinedine Zidane

• Clubiri: Cannes, Bordeaux, Juventus, Real Madrid
• Echipa națională (selecții): Franța (108)
• Cupa Europei: 2002
• Cupa Mondială: 1998
• Balonul de Aur: 1998

La șaisprezece ani după performanța lui Paolo Rossi, un alt mare jucător, purtând culorile lui Juve, a condus națiunea sa către succesul Cupei Mondiale. Zinedine Zidane poate să nu fie italian, dar mijlocașul a considerat că timpul petrecut în fotbalul din Serie A i-a modelat mentalitatea de câștigător. Les Bleus au triumfat acasă, Zizou a reușit două pase de gol în finala împotriva Braziliei, care a visat să câștige din nou titluri consecutive.

Deși Zidane nu a reușit să obțină o dublă rară Champions League-Cupa Mondială în același an, din cauza coechipierului de la națională Christian Karembeu de la Real Madrid, a fost încă numit cel mai bun din Europa în 1998. Ridicarea Ligii Campionilor a venit mai târziu și tot în tricoul lui Real Madrid.

Rivaldo

• Cluburi: Santa Cruz, Mogi Mirim, Corinthians (împrumutat), Palmeiras, Deportivo La Coruña, Barcelona, Milano, Cruzeiro, Olympiacos, AEK Atena, Bunyodkor, São Paulo (împrumutat), Kabuscorp, São Caetano
• Echipa națională (selecții): Brazilia (74)
• Cupa Europei: 2003
• Cupa Mondială: 2002
• Balonul de Aur: 1999

Până în 1995, Balonul de Aur a fost înmânat exclusiv jucătorilor europeni, înainte de a fi extins pentru a include toți jucătorii activi la un club european. George Weah a devenit primul câștigător născut în afara Europei care a câștigat premiul, în primul an, iar în curând a fost urmat de Ronaldo (1997) și compatriotul lui O Fenômeno, Rivaldo (1999). Acesta din urmă a fost foarte uimit, deoarece mulți au simțit că vicecampionul David Beckham, care a ajutat Manchester Utd să obțină o triplă istorică, va fi câștigătorul din acel an.

Rivaldo, care a jucat un rol cheie în succesul Braziliei în Copa América, a acumulat cu 65 de puncte mai multe decât Becks și a gustat și mai multă glorie internațională atunci când Seleção și-a răzbunat pierderea în finala Cupei Mondiale din 1998, învingând Germania patru ani mai târziu. Anii 2000 s-au dovedit a fi o călătorie exfervescentă pentru atacantul brazilian. Rivaldo a reușit totuși să obțină trofeul Champions League cu Milan, deși acest triumf a venit spre sfârșitul carierei de profesionist.

Ronaldinho

• Cluburi: Grêmio, PSG, Barcelona, Milano, Flamengo, Atlético Mineiro, Querétaro, Fluminense
• Echipa națională (selecții): Brazilia (97)
• Cupa Europei: 2006
• Cupa Mondială: 2002
• Balonul de Aur: 2005

Pe măsură ce făceau furori în Coreea de Sud și Japonia, a devenit clar că există un alt „R” crucial pentru succesul Braziliei. Ronaldo și Rivaldo erau deja cantități cunoscute, dar apariția lui Ronaldinho a uimit pe toată lumea. Lovitura sa liberă împotriva Angliei în sferturile de finală, învingându-l pe David Seaman, este încă gravată în minte. Ar trebui, totuși, să aștepte înainte de a sărbători așa la nivel de club.

A venit la scurt timp după ce a încheiat o mutare de mare profil la Barcelona de la PSG, unde a devenit catalizatorul din spatele oamenilor lui Frank Rijkaard pentru a câștiga trofeul, după o finală cu Arsenal, în 2006. Dar asta nu a fost înainte de a-și asigura Balonul de Aur. Ronaldinho a învins o concurența acerbă cu Frank Lampard și Steven Gerrard în 2005.

Kaka

• Cluburi: São Paulo, Milano, Real Madrid, Orlando City
• Echipa națională (selecții): Brazilia (92)
• Cupa Europei: 2007
• Cupa Mondială: 2002
• Balonul de Aur: 2007

Victoria devastatoare cu 5-2 a Braziliei în fața Costa Rica la Cupa Mondiale din 2002 nu aduce în sine o mare semnificație, dar timp de 25 de minute l-am văzut pe un tânăr Kaká ieșind pe teren, deși nu a fost nimic senzațional din partea lui. Aceasta avea să vină după ce a schimbat clubul din copilărie São Paulo cu Milan, unde s-a transformat într-un „număr 10” cu adevărat stelar. Nici sosirea lui nu ar fi putut să vină într-un moment mai bun, deoarece a urmat după succesul din Champions League a formației lui Carlo Ancelotti din 2003. Kaká a trebuit să aștepte înainte de a pune mâna pe „Urechiată”, mai ales că în 2005 a venit prăbușirea lor cu Liverpool, de la Istanbul.

Tot împotriva acelorași adversari, Milan s-a răzbunat cu Kaká , într-o formă fabuloasă. Acest lucru i-a convins pe jurnaliștii din toată lumea să-l numească câștigător al Balonului de Aur pentru 2007. Era ultima oară când cineva care nu se numea Cristiano Ronaldo sau Lionel Messi a primit premiul. După ce a ajutat Croația să ajungă la prima finală a Cupei Mondiale în 2018, Luka Modrić a pus capăt acestui monopol, dar de atunci a fost restabilită dinastia până în 2022 și numirea lui Benzema.

Cupa Mondială FIFAMessi, ironizat de Weghorst! Olandezul, mândru de cum s-a terminat episodul tensionat de la MondialACUM 12 OREPremier LeagueCrouch, poveste fabuloasă cu Gerrard! Cum a reușit starul să evite presa pentru a intra într-un clubACUM 14 ORE

Source: news.google.com