Superstiții în Ajunul Crăciunului. Ce e interzis să faci pe 24 decembrie, cum ții norocul în casă – Adevărul

De Ajun nu se dă nimic din casă şi nici nu se împrumută, pentru că se crede că cel ce dă acum, dă afară din casă tot norocul. Cu o zi înainte de Crăciun, pe 24 decembrie, credincioșii sărbătoresc Ajunul. 

Încep să vină colindătorii FOTO Adevărul

În credinţa populară,  toate pregătirile pe care le fac gospodinele au un scop magic: ele
vor să stimuleze belşugul casei.

Cel mai important dintre acestea
este pregătirea „copturilor” – turtele, covrigii şi colacii, ce se vor împărţi,
fie ca daruri pentru colindători, fie ca ofrandă pentru morţi.

În ajunul Crăciunului există
superstiţia să nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat
de diavol, care apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are
întâietate înainte tuturor bucatelor.

De Ajun nu se dă nimic din casă şi
nici nu se împrumută, pentru că se crede că cel ce dă acum, dă afară din casă
tot norocul. Tot ceea ce facem, bun sau rău, se va răsfrânge asupra noastră, de
aceea nu sunt îngăduite pizma şi supărarea, certurile şi loviturile: cel ce
loveşte cu pumnul va primi înapoi tot atâţia pumni cât a dat. Cei ce cresc
albine nu dau nimic din casă în ziua ajunului Crăciunului, ca albinelor să le
meargă bine şi să nu le scape pe vremea roitului.

Se dăruiesc nuci și colaci

Specialiştii în Etnografie şi
Folclor spun că Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun,
stăpânul timpului, deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa
creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care
este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Cei doi seamănă ca
picăturile apă, sunt buni şi darnici, cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai
ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, plăcinte,
prăjituri, bomboane şi tot felul de dulciuri, iar Moş Crăciun aduce haine,
încălţăminte şi jucării.

Conform tradiţiei, Maica Domnului,
fiind pe cale să nască, cere adăpost lui Moş Ajun. Acesta, motivând că e un om
sărac, o refuză, îndrumând-o spre fratele său mai bogat, Moş Crăciun. Moş
Crăciun era stăpânul staulului unde au stat Iosif şi Maria când s-a născut
Iisus. 

Moş Ajun păzea noaptea vitele şi a
mers de i-a spus lui Crăciun că Maria stă să nască. Moş Crăciun a trimis-o
astfel pe nevasta sa să o moşească pe Maria. După naştere, el l-a aşezat pe
Iisus sub un măr şi a început să culeagă fructe pe care le azvârlea de bucurie
la toţi copiii care treceau pe acolo. De aici, şi obiceiul ca Moş Crăciun să
vina cu daruri la copilaşi.

Vin colindătorii

În Ajunul Crăciunului, pe înserat,
în multe sate şi oraşe din ţară începe colindatul, formă străveche de vestire a
Naşterii Mântuitorului Iisus, care deschide ciclul celor 12 zile sacre de la
cumpăna dintre ani.

Din seara Ajunului şi până în
zilele Crăciunului, copiii merg la colindat: “Steaua”, “Craii”, “Viflaimul”
sunt doar câteva dintre cântecele dedicate sărbătorii. Copiii merg pe la
neamuri şi vecini, vestind prin cântecele lor naşterea Pruncului Iisus. Cele
mai frecvente  cântece de stea au conţinut religios: “Trei păstori se întâlniră”,
“O, ce veste minunată”, “Steaua sus răsare”.

“Darurile primite de copii –
merele, covrigii, nucile ­ sunt ofrande simbolice, cu semnificaţie creştină şi
precreştină, exprimând sincretismul datinilor româneşti de la Crăciun. Covrigii
şi colăceii sunt simbolul grâului, expresie a rodniciei – dintr-un bob se naşte
un spic – dar este concomitent şi “trupul Domnului” din Sfânta împărtăşanie.
Prin forma lor rotundă, alături de colacul de Crăciun, ei amintesc de forma
discului solar, celebrat prin jertfe alimentare în credinţele precreştine
legate de cultul Soarelui, aflat în criză cosmică la solstiţiul de iarnă.

Nucile întruchipează, prin miezul
lor, Crucea Domnului, iar merele amintesc de răscumpărarea păcatului originar,
dar şi de perfecţiunea frumuseţii care învinge timpul”, explică Doină Işfanoni,
cercetător etnolog la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Capitală.

Source: news.google.com