Sunt oameni care au făcut lucruri impresionante care îi pot transforma ușor în legende. Așa este și povestea profesorului Costel Petrea, a cărui viață se confundă cu o parte importantă din istoria handbalului băcăuan. Recent ne-am întâlnit la o cafea și am vrut să îi pun câteva întrebări. Chiar nu a fost nevoie, pentru că profesorul Costel Petrea și-a povestit viața atât de cursiv de parcă citeam o carte sau vizionam un film. Și uite ce a ieșit….
„Am început handbalul de copil, în 1964, la Onești, când s-a înființat Școala Sportivă de Elevi, cu un profesor care a marcat handbalul la nivel național, Mihai Pintea. Nu împlinisem încă 10 ani, și de atunci handbalul a fost viața mea. Ca jucător, am avut o echipă foarte bună de juniori cu care am fost pe la Turneul Final prin 1972, dacă îmi aduc bine aminte. Am avut o generație de excepție, cu mulți jucători care au ajuns în prima ligă și au jucat pentru „națională” unde au fost medaliați la competiții internaționale. Punctul culminant pentru mine la nivel de juniori a fost în 1973 când cu „naționala” am particiat la Turneul Prietenia, un fel de campionat mondial pentru juniori. Atunci am jucat finala pe care am pierdut-o cu Uniunea Sovietică. Am fost conducătorul de joc al echipei noastre și sunt tare mândru de asta. În 1974 am trecut la seniori la Știința Bacău, cu un interval de un an când am jucat la ASA Tg. Mureș, în armată, echipă cu care am promovat în prima divizie. Apoi am revenit în Bacău unde se făcuse o echipă foarte bună cu care ne băteam în campionat la locurile III-V, pentru că pe timpul ăla erau Steaua, cu campioni mondiali în lot, Dinamo la fel și Baia Mare, care erau o forță, și ne băteam cu Baia Mare și Timișoara la locul III-V. Apoi a venit un regres și am retrogradat în 1981. A fost o perioadă mai dificilă, dar după un timp am promovat. Cu un alt grup de handbaliști de poveste a acelor timpuri, ne-am dus la IMU Bacău echipă cu care am promovat în liga a II-a. La IMU se dorea performanță, dar s-a ajuns la un mic conflict cu Știința… Inițial trebuia ca IMU să ajute cu jucători tineri formați…
Eu m-am lăsat de handbal în 1985, dar trebuie să spun că în urmă cu doi ani, adică în 1983, am fost antrenor la Confecția Bacău echipă care era în Divizia B și pe care am reușit să o salvez de la retrogradare. Din păcate a mai jucat un an după care s-a desființat. Apoi, am avut șansa să fiu promovat la Știința Bacău la fete ca antrenor secund, principal fiind prof. Alexandru Mengoni. Știința era o echipă de mare valoare, cu jucătoare de echipa națională și am luat două titluri de campioană națională, am jucat finală de Cupa Campionilor Europeni cu Sparta Kiev, semifinală în 1987, am câștigat Cupa României, după care s-a făcut o rocadă, și noi am mers la echipa de băieți. Din cauza faptului că a scăzut calitatea la fete, a fost adus Mihai Pintea ca principal și el a vrut să lucreze cu mine. Așa că am ajuns din nou secund la Știința, acolo unde obținut cel mai important succes al clubului Știința la handbal fete, Cupa Cupelor Europene în 1989. Era o competiție foarte grea, cu echipe foarte tari…
Mi-aduc aminte de o finală dublă cu Kuban Krasnodar în care am făcut egal în deplasare și am câștigat aici cu 3 goluri diferență. Am avut multe meciuri tari. După Revoluție, a fost revoluție și la club. Am fost înlăturați, că așa au fost vremurile. Am avut ofertă și m-am dus la Textila Buhuși în Divizia B unde am reușit să revigorez atmosfera și să promovăm în prima divizie. Apoi, în 1993 am revenit la Știința la fete și am avut doi ani foare buni, pentru că dintr-o echipă aflată în derivă, în primul an ne-am clasat pe V iar în anul următor ne-am bătut la locul III. Apoi lucrurile au început să stea prost din lipsa banilor. Am plecat la Timișoara unde am stat doar trei-patru luni, pentru că nu au respectat ce mi-au promis. Așa că am venit acasă unde am preluat o echipă de juniori de la Clubul Sportiv Școlar. Am făcut selecție, am adunat copii, și am reușit din nimic practic să fac o echipă care a jucat la două Turnee Finale la juniori II. Apoi am făcut din nou selecție cu copii născuți în 1990, generație din care vreo 6-7 au ajuns în liga națională. Din păcate, din cauza unor probleme de sănătate a trebuit să renunț la echipă în septembrie 2006, fiind preluată de un coleg.”
Povestea, una impresionantă, e mult ma stufoasă. Cu nume de handbaliști și antrenori celebri, cu întâmplări memorabile, unele chiar hazlii, o poveste ce ar trebui transpusă într-un volum, pentru că la ziar locul este destul de limitat. În toată această poveste, profesorul Costel Petrea a uitat să ne mai spună și faptul că a fost antrenorul lotului național feminin la Campionatul Mondial Universitar cu care în 1994 a câștigat medaliile de bronz. Iar apoi a fost profesor la catedra de sport a Colegiului Național „Gheorghe Vrănceanu”, acolo unde a transmis mai departe dragostea de handbal elevilor de liceu. Numai că povestea nu se încheie aici…
„După ultima mea activitate ca antrenor, în 2006, la CSS, după 12 ani, adică în 2018, m-au solicitat la CSM Bacău. Era o provocare pentru mine și, plus că viața mea a fost handbalul, pe care l-am iubit foarte tare și handbalul m-a făcut să fiu ce sunt. Așa că am acceptat. Am fost un pic mai timid la început pentru că între timp s-au schimbat multe în handbal, inclusiv metode de antrenament, chiar și regulamentul. Un an mai târziu, a fost făcut că a venit la CSM o întragă echipă de fete de la CSS, o echipă a profesorului Costel Oprea. O echipă bună, o echipă cu care puteai să faci performanță. Eu am fost numit antrenor, cu încă un coleg de la CSM, și am reușit să dezvoltăm această echipă… Am insistat foarte tare să avem o relație bună cu CSS Bacău, pentru că ei în permanență cu jucători noi, făceau selecții și îi dezvoltau. Acum am aflat că echipa asta s-a desființat și pe mine mă doare. Pentru că ăsta e clubul orașului iar ăștia erau copiii oamenilor din oraș. Și trebuie să ținem cont de asta, ca și copiii băcăuanilor să aibă posibilitatea să facă sport de performanță. Odată cu desființarea acestei echipe practic s-a terminat cu handbalul la nivel de copii și juniori, la CSM Bacău la fete. Sigur, a rămas cu echipa de liga a II-a, dar și acolo am niște semne de întrebare.”
Profesorul Costel Petrea a revenit în handbal în 2018 la CSM Bacău iar la 1 ianuarie 2023 a încheiat acest capitol. Numai că, între timp lucrurile nu au fost chiar pe roze, întâlnind mulți opozanți. Și așa a fost înlăturat deși i s-au mai propus alte poziții în club. Cu toate acestea, ar fi putut să continue, pentru că ar fi putut să ofere în continuare multe handbalului, dar a considerat că e mai bine, cel puțin pentru sănătatea sa, să rămână doar spectator în fața terenului de handbal care practic l-a condus în viață.
Source: desteptarea.ro